Dragoslav Ion

Prosatore e poeta. Autodidatta. Esordisce in Semănătorul [Il Seminatore] (1903) ed è notato da M. Dragomirescu, Al. Macedonski ecc. Collabora a Convorbiri critice [Conversazioni critiche], Falanga [La Falange], Făt-Frumos, Flacăra [La Fiamma], Gazeta Moldovei [La Gazzetta della Moldavia], Junimea literară [La Gioventù letteraria], Luceafărul [L’Astro], Ramuri [Rami], Sămănătorul [Il Seminatore], Sburătorul [Colui che vola], Şezătoarea [La Seduta], Tara nouă [La Nuova Patria], Universul literar [L’Universo Letterario], Viaţa literară [La Vita Letteraria], Viaţa literară şi artistică [La Vita letteraria e artistica], ecc. Scrive prosa di ispirazione rurale, nella tradizione di Ion Creangă, pittoresca, eccessivamente coloristica, dimostrando talento di narratore, sebbene raggiunga modesti risultati

Pe drumul pribegiei. Versuri [Sul sentiero dell’erranza. Versi] (Bucureşti, 1903), Facerea lumii [La genesi] (Bucureşti, 1908), La han la trei ulcele [Alla locanda alle tre scodelle] (Bucureşti, 1908), Fata popii [La figlia del prete] (Bucureşti, 1909), Povestea copilăriei [Racconto d’infanzia] (Bucureşti, 1909), Novele [Novelle] (Bucureşti, 1910), Povestiri alese [Racconti scelti] (Bucureşti, 1910), Flori şi poveşti [Fiori e racconti] (Bucureşti, 1911), Volintirii [I volontari] (Orăştie, 1912), Împăratul Rogojină [L’imperatore Rogojină] (Bucureşti, 1912), Poveşti de sărbători [Racconti festivi] (Orăştie, 1913), Poveşti de Crăciun [Racconti di Natale] (Bucureşti, 1914)