Cocea, N(Icolae). D(Imitrie)

Prozator, eseist, dramaturg, traducător. Studii universitare de drept la Paris şi Bucureşti (încheiate în 1903). Simpatiile politice socialiste, foarte explicite, îi atrag o recunoaştere politică pe măsură, dar şi persecuţia autorităţilor (exclus din magistratură în 1906, închis în 1907). Director al periodicelor Viaţa socială şi Facla (din 1910), Rampa (1911-1913). Debut literar în 1897, în Foaia interesantă condusă de Coşbuc. Scrie proze scurte şi roman, în tinereţe, în formule diverse şi inegale, mergînd de la pamfletistica violentă (care l-a făcut celebru în posteritate), la discursul romanesc sentimental şi de un erotism necenzurat, de inspiraţie d’annunziană

Poet-Poetă, roman (Bucureşti, 1898), Copil din flori, nuvele (Bucureşti, 1898), Spre Roma. Note de călătorie (Bucureşti, 1911)