Chendi Ilarie

Critic literar. Studii de Teologie la Sibiu (1891-1894) şi de Litere la Budapesta (1894-1898). Colaborează la Enciclopedia română coordonată de Corneliu Diaconovici, la Sibiu, apoi în redacţia Tribunei poporului din Arad (1898). În 1898 se mută la Bucureşti, unde este bibliotecar la Academia Română. Desfăşoară o intensă activitate publicistică, la Telegraful român, Tribuna,Minerva, Rîndunica, Familia, Revista Orăştiei, Bunul econom, Foaie literară, Convorbiri literare, Sămănătorul, Luceafărul etc. Debut absolut în revista manuscrisă Musca (Sibiu, 1892). Este unul dintre principalii susţinători ai curentului sămănătorist, dar îl înţelege în sensul continuării direcţiei tradiţionaliste a Tribunei lui Slavici, fapt ce produce despărţirea sa de direcţia promovată de Nicolae Iorga. Înfiinţează Viaţa literară (1906), apoi Viaţa literară şi artistică (1907) şi Cumpăna (1909). Scrie studii de istorie literară. Este unul dintre iniţiatorii Societăţii Scriitorilor Români (1909). Foiletonist şi polemist redutabil, este primul critic literar ardelean modern

S-au dus în ţară (Sibiu, 1893), Începuturile ziaristicii noastre, 1789-1795 (Orăştie, 1900), Zece ani de mişcare literară în Transilvania, 1890-1900 (Oradea, 1901), Preludii (Bucureşti, 1903), Foiletoane (Bucureşti, 1904), Fragmente (Bucureşti, 1905), Impresii (Bucureşti, 1908), Portrete literare (Bucureşti, 1911)