Bolliac Cezar

Poet, ziarist. Studii la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, după care este introdus de I. Cîmpineanu şi I. Heliade Rădulescu în mediul cultural al Societăţii Filarmonice. În 1836, întemeiază revista Curiosul, în care publică articole de autori străini şi sfaturi practice. Colaborează la revistele lui G. Bariţ şi I. Heliade Rădulescu, este membru al societăţii secrete „Frăţia”. În 1840, acuzat de a fi participat la complotul împotriva principelui Ghica, este surghinuit la un schit. Participă la revoluţia din 1848, împărţind cu Bălcescu funcţia de secretar al guvernului provizoriu. Exilat la Paris, aprofundează studii de numismatică şi arheologie, întemeiază revista Buciumul (1857). Revenit în patrie (1857), susţine dubla alegere a lui Al. I. Cuza, cu o campanie de informare desfăşurată în periodicele importante ale epocii, Românul, Naţionalul, Dîmboviţa. În 1869, este numit preşedinte al Comitetului Arheologic din Bucureşti, sarcină care îi dă posibilitatea de a-şi aprofunda cercetările arheologice şi istorice asupra originii dacice a românilor. Numele lui rămîne legat de activitatea de editorialist politic – articolele lui întemeiază publicistica modernă – şi de arheolog. Ideolog al „dacismului”, ipoteză potrivit căreia nucleul fundamental al culturii române este de căutat în cultura dacică. Poet convenţional, numele lui rămîne legat de scrieri de inspiraţie socială, Carnavalul, Alaiul unui cerşetor, Ţiganul, care îi construiesc imaginea unui apărător al celor umili, consacrată de Eminescu în Epigonii

Operile lui Bolliac. Meditaţii (Bucureşti, 1835); Din poeziile lui Bolliac (Bucureşti, 1843); Poesii noue (Bucureşti, 1847); Topographie de la Roumanie (Paris, 1856); Choix de Léttres et Mémoires sur la Question Roumaine (Paris, 1856); Domnul Tudor. Episode de la Révolution Roumaine de 1821 (Paris, 1856; ed. II, 1857); Mémoires pour servir à l'histoire de la Roumanie (Paris, 1856); Poezii. Renaşterea României (Paris, 1857); Culegere de mai mulţi articoli publicaţi atît în străinătate cît în ţară (Bucureşti, 1861); Călătorie arheologică în România (Bucureşti, 1861); Monastirile din România (Monastirile închinate) (Bucureşti, 1861); Monastirile din România (Monastirile zise Brâncoveneşti) (Bucureşti, 1863; versiune franceză, 1866); Poezii umanitare (Bucureşti, 1866); Excursiune archeologică din anul 1869 (Bucureşti, 1869); Bolnavul fără voie sau Domn căpitan care şi-a pierdut pantalonii (Bucureşti, 1898)