|
Îşi are originile în Academia Princiară de la Sf. Sava (fondată în 1694 de principele Constantin Brâncoveanu, reformată de domnitorul grec Alexandru Ipsilanti, în 1775-1776), cu predare în limba greacă, dar şi în latină, franceză, italiană; cursuri de gramatică, poetică, retorică, aritmetică, geometrie, astronomie, fizică, geologie, istorie. Una din cele mai importante instituţii care susţin cultura naţională în prima jumătate a sec. XIX. Reorganizat de Gh. Lazăr (director din 1818), care este autorizat de voievodul Gh. Caragea să predea în limba română aritmetica, „geografia istoricească”, geometria teoretică, geodezia practică. Elevii şi colaboratorii săi apropiaţi, I. Heliade Rădulescu, P. Poenaru, E. Poteca, vor duce mai departe spiritul maestrului (reorganizînd-o drept Colegiu Naţional, în 1824; din 1832 – cursuri cu caracter juridic şi ştiinţific; din 1850 – cursuri superioare de drept şi ştiinţe). În 1847, se legiferează transformarea sa în colegiu francez, rămasă fără consecinţe din cauza Revoluţiei
|
