Fondat iniţial ca Societate a revistei cu acelaşi nume, este conceput de patronul său ca un vast construct destinat a cîştiga popularitate, fonduri, adepţi. Sunt prevăzute ramificaţii în provincie, sub îndrumarea unui „comitet general”. Ceea ce rămîne, dincolo de exagerări „baroce”, este grupul de discipoli (D. Zamfirescu, T. Demetrescu, C. Scrob) creat în jurul poetului-maestru, şef de cenaclu şi de şcoală, cu un rol major în naşterea modernismului românesc
