Macedonski Alexandru

Poet, prozator şi dramaturg. Debutează cu poezia Dorinţa poetului, în ziarul Telegraful român (Sibiu, 1870). Tînăr, începe o asiduă activitate publicistică, colaborează la Transacţiuni literarie şi scientifice, Revista contimporană, Telegraful, scoate el însuşi un ziar, Oltul (1873), ale cărui poziţii violent antidinastice îi aduc arestarea şi detenţia (1875, este achitat în 1876), alte publicaţii efemere (1877- Vestea, Trăsnetul, Plevna, Dunărea). În 1880, întemeiază revista Literatorul, care va apărea pînă în 1919 (cu întreruperi pricinuite de dificultăţile vieţii creatorului său), devenind principala tribună a scriitorului şi a grupului de tineri discipoli care aderă la noua estetică propusă de acesta. Atitudini publice discutabile (în special faţă de scriitorii de la Junimea) determină o anume izolare a scriitorului în lumea literară (alege calea autoexilului, locuind la Paris din 1883 pînă în 1885, apoi, intermitent, din 1902 în 1913). În tinereţe, scrie o poezie mesianică, romantică, retorică, angajată sau reflexivă (v. ciclul Nopţilor), avîndu-i ca modele pe Bolintineanu, Heliade-Rădulescu, Alfred de Musset. Primul său manifest simbolist, Poezia viitorului, datează din 1892. Revista Literatorul este însoţită de un cenaclu cu acelaşi nume – foarte important în constituirea sensibilităţii poetice româneşti posstromantice, simboliste. Poezia sa de maturitate rămîne ancorată fundamental în orizontul romantismului, strălucind însă prin originalitatea viziunii şi îndrăzneala inovaţiilor stilistice. Este unul dintre cei mai importanţi poeţi români

Prima verba, poezii (Bucureşti, 1872), Ithalo, poemă (Bucureşti, 1878), Parizina. După Lord Byron (Bucureşti, 1878), Poesii (Bucureşti, 1882), Dramă banală, nuvelă (Bucureşti, 1886), Excelsior, poezii (Bucureşti, 1895), Bronzes (în franceză, Bucureşti, 1897), Cartea de aur a lui Alexandru Macedonski (Bucureşti, 1902), Le calvaire de feu (Paris, 1906), Flori sacre. Cărţile albe (Bucureşti, 1912)

Noapte de decemvrie