Voinescu II Ioan

Traducător şi memorialist, ofiţer de carieră, apoi magistrat (din 1843). Participant de frunte la Revoluţia de la 1848 în Tara Românească, ministru de externe în guvernul provizoriu, este obligat să se exileze după înfrîngerea mişcării. Militează pentru organizarea exilului românesc. Membru al Societăţii filarmonice, al Asociaţiei literare etc. Traduce teatru din franceză şi germană, îngrijeşte ediţia din 1848 a poeziilor lui Iancu Văcărescu, colaborează la Curierul românesc, Albina românească, Curiosul, Gazeta Teatrului Naţional, România literară etc. Scrie literatură în română şi în franceză (o proză clasică, mai izbutită în paginile de memorialistică - v. O călătorie pe Dunăre cu Ghimia), traduce literatură română în franceză (Doinele lui Vasile Alecsandri) etc. 

Arabescuri. O călătorie pe Dunăre cu Ghimia (Paris, 1853), Nicolas Balcesco (Paris, 1853), Anul 1848 în Principatele române, I-IV (Bucureşti, 1902-1910)