Alecsandri Vasile

Poet, prozator, dramaturg. Aparţine unei familii de mică nobilime recentă, primeşte o educaţie tradiţională, studiind mai întîi cu preceptorul Gherman Vida, apoi la colegiul francez al abatelui Cuénin; îşi completează studiile la Paris, unde trăieşte între 1834 şi 1839. Întors în Moldova, participă activ la mişcările politice ale principatului, care vor avea drept rezultat revoluţia de la 1848, eşuată. Constrîns să se exileze (Paris, 1848-1849), la revenirea în patrie se numără printre promotorii Unirii principatelor moldo-valahe (1859). În 1861 este trimis diplomatic la cancelariile din Franţa, Anglia şi Italia, pentru a obţine recunoaşterea dublei alegeri a principelui Al. I. Cuza. Din 1885 pînă în 1890, este ambasador al României în Franţa. Intensa lui activitate politică este îngemănată cu o la fel de eficientă activitate de promotor cultural: director al Teatrului Naţional din Iaşi, colaborator al revistelor Dacia Literară (1840) şi Propăşirea (1844), întemeietor al revistei România Literară (1855), membru fondator al Societăţii Literare Române (1866). Colaborează la principalele reviste ale epocii, Dacia literară, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Convorbiri Literare, Revista contimporană şi Familia. Debutul cu proză are loc în 1840, cu nuvela Buchetiera de la Florenţa, publicată în Dacia literară. Prima poezie este publicată în Calendar pentru poporul românesc (1843). Activitatea lui poetică, desfăşurată sub egida canoanelor estetice ale romantismului paşoptist, poate fi structurată pe trei filoane majore: poezia lirico-amoroasă, inspirată în primul rînd de relaţia sa cu Elena Negri (Lăcrimioare, 1853); folclorul, despre care mărturisesc culegerea de texte populare Poezii populare. Balade (Cîntece bătrineşti) şi volumul original de Doine (1853); în sfîrşit, poezia patriotică, unde scrierea cea mai reprezentativă, Deşteptarea României, avea să devină manifestul revoluţiei de la 1848. Între 1868 şi 1869 publică în Convorbiri Literare ciclul de Pasteluri, poeme de factură descriptivă, inaugurînd o specie lirică aparte. Proza lui conţine texte de mici dimensiuni, precum nuvelele Istoria unui galbin, Dridri, Mărgărita; în scrierea dramaturgiei, Alecsandri manifestă o fericită versatilitate, trecînd de la comedia de moravuri din ciclul Chiriţelor, experimentată în tinereţe, la drama istorică Despot-Vodă (1879) şi la dramele inspirate din literatura clasică, Fîntîna Blanduziei (1884) şi Ovidiu (1885), din creaţia de maturitate. Dar genul literar în care Alecsandri îşi dovedeşte pe deplin talentul de scriitor este memorialul de călătorie, fie ca jurnal (O primblare la munţi, Călătorie în Africa), fie ca naraţiune fictivă (Borsec, Balta Albă). Autor versatil şi longeviv, opera lui configurează trecerea ideală de la principiile estetice ale poeziei paşoptiste la poziţiile postromantice elaborate în cercul Junimii

Farmazonul din Hârlău (Iaşi, 1841); Modista şi cinovnicul (Iaşi, 1841); Iorgu de la Sadagura sau nepotu-i salba dracului (Iaşi, 1844); Creditorii (Iaşi. 1845); Un rămăşag (Iaşi, 1846); Piatra din casă (Iaşi, 1847); Nunta ţărănească (Iaşi, 1850); Teatru românesc. Repertoriul dramatic al dlui Alecsandri, I (Iaşi, 1852); Poezii poporale. Balade (Cântece bătrâneşti) adunate şi îndreptate, I-II (Iaşi, l852-l853); Doine şi lăcrămioare 1842-1852 (Paris, 1853; ed. II, Iaşi, 1863); Les doïnas. Poésies moldaves de Alecsandri, trad. de L. E. Voinesco (Paris, 1853 ; ed. II, 1855); Potpuri literar (Iaşi, 1854, în colab. cu M. Millo); Ballades et chants populaires de la Romanie (Principautés Danubiennes) (Paris, 1855); Păcală şi Tândală (Iaşi, 1857); Cetatea Neamţului sau Sobieţki şi plăieşii români (Iaşi, 1857); Salba literară (Iaşi, 1857); Zgârcitul risipitor (Iaşi, 1863); Rusaliile în satul lui Cremene (Iaşi, 1863); Lipitorile satului. Ultrademagogul şi Ultraretrogradul (Iaşi, 1863); Poezii populare ale românilor adunate şi întocmite (Bucureşti, 1866); Millo director sau mania posturilor (Cernăuţi, 1867); Harţă răzăşul (Iaşi, 1871); Boieri şi ciocoi (Bucureşti, 1874); Opere complete. Poezii, I-III, Teatru, I-IV, Proză (Bucureşti, 1875-1876); Ostaşii noştri (Bucureşti, 1878); Despot Vodă (Bucureşti, 1880, 1884, 1890); Les bonnets de la comtesse (Bucureşti, 1882); Grammaire de la langue roumaine par V. Mircesco (Paris, 1886); Opere complete. Poezii (1 vol.), Proză, (1 vol.), Teatru (5 vol.) (Bucureşti, 1903-1909); Scrisori, I, publ. îngrijită de Il. Chendi şi E. Carcalechi (Bucureşti, 1904); Lettres inédites du poète roumain Alecsandresco à Edouard Grenier, publiées avec une introduction et des notes par Georges Gazier (Paris, 1911)