|
Poet, critic literar. Studii liceale la Colegiul „Sf. Sava” şi apoi – studii unversitare la Paris, unde colaborează la revista Buciumul, a lui Bolliac. În 1860, devine redactor al periodicului Dîmboviţa, apoi director al său din 1862 (an în care revista îşi schimbă numele în Independinţa română). Publică articole de critică literară şi teatrală, versuri anonime sau cu pseudonimul Radion în Revista română, Românul, Conştiinţa naţională. După 1865, renunţînd la ziaristică, asumă funcţii publice şi politice: este director la Ministerul Cultelor (1865), deputat (1866), însărcinat cu afaceri la Belgrad (1867-1870). Numele său se leagă de reflecţia asupra valorii estetice a operei literare, care anticipă critica valorilor, maioresciană
|
|
Cînturi intime, versuri (Bucureşti, 1854); Odă la România (Paris, 1859); Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi Unirea completă a Principatelor (Bucureşti, 1861); Două conferinţe despre domnia lui Ştefan cel Mare (Bucureşti, 1865)
|
