|
Prozator, memorialist şi traducător. Studii de Litere şi Filosofie, abandonate īn favoarea teologiei (licenţă la Universitatea din Bucureşti, 1903), doctorat īn teologie la Cernăuţi (1909), va ocupa un post de defensor eclesiastic (1909 1919). Va fi hirotonit preot abia īn 1922. Debut absolut cu o schiţă, Pe terasă, īn Adevărul ilustrat (octombrie 1896), colaborează la majoritatea periodicelor importante ale primului deceniu al secolului XX. Prozator, ilustrīnd formula literară a unui realism paseist, configurat īn jurul unui etos ortodox (temele dominante privesc reprimarea unui hybris, erotic sau social, mizīnd pe efectul cathartic al consumării pasiunii doar īn imaginar); prozele publicate īntre 1902-1910 sunt cele ce īi definesc profilul artistic: Moara lui Călifar (1902, īn Literatură şi artă romānă), Copca rădvanului (1907, Revista idealistă), De la noi la Cladova, Īn pădurea Cotoşmanei, Gloria Constantini, Līngă apa Vodislavei (īn revista Flacăra, a prietenului său N. D. Cocea)
|
