Petică Ştefan

Poeta, prosatore, drammaturgo, pubblicista, rappresentate di primo piano del simbolismo rumeno. Studi in Lettere e Filosofia a Bucarest (senza laurea). Manifesta tendenze politiche socialiste, pubblica sui periodici Munca [Il lavoro] (1894, debutto assoluto con l’articolo Socialismul la sate), Lumea nouă [Il nuovo mondo] (1894), Lumea nouă. Ştiinţifică şi literară [Il nuovo mondo. Scientifico e letterario] (1896, debutto letterario con la poesia Cîntec). Collabora a Apărarea naţională [La difesa nazionale], Depeşa [Il telegramma], Dorobanţul, Literatorul [Il Letterato], România ilustrată, [La Romania illustrata] România jună [La giovane Romania], Sămănătorul [Il Seminatore]. È allo stesso tempo un teorico del simbolismo, contribuendo im modo importante alla definizione della corrente nello spazio rumeno

Fecioara în alb. Cînd vioarele tăcură. Moartea visurilor. Poeme [La vergine in bianco. Quando i violini tacquero. La morte dei sogni. Poemi] (Bucureşti, 1902), Fraţii. Dramă în patru acte [I fratelli. Dramma in quattro atti] (Bucureşti, 1903), Morfologia socială [La morfologia sociale] (Bucureşti, 1903), Sociologia veche şi sociologia nouă [L’antica sociologia e la nuova sociologia] (Bucureşti, 1903), Cîntecul toamnei. Serenade demonice [Il canto dell’autunno. Serenate demoniache] (Bucureşti, 1909)