Poet, estetician. Licenţă īn filosofie la Universitatea din Bucureşti (1906) şi doctorat la Leipzig (1913). Debut absolut cu poezia Trecut (īn Foaie interesantă, 1897), după poetul german Lenau. Colaborează la Sămănătorul, Convorbiri literare, Convorbiri critice etc. Moare tīnăr, lăsīnd īn urmă studii de estetică, un număr restrīns de poezii, traduceri din romanticii occidentali. Scrie o poezie vitalistă, umanist-mesianică, filosofică (pe model eminescian) şi retorică (īntorcīndu-se la retorismul primei generaţii romantice romāneşti), deopotrivă sentimentală şi de conţinut conceptual, de idei, transindividuală etc. (Plīnsul lui Adam, Floare şi genune, Zile de durere). Formal, este apropiat de primele manifestări simboliste, aspirīnd spre un model muzical, eufonic, al versului
|
Poezii (Bucureşti, 1910), Die Gedankenlyrik (Poezia de idei, īn germană, Halle, 1913)
|