Cerna Panait

Poet, estetician. Licenţă în filosofie la Universitatea din Bucureşti (1906) şi doctorat la Leipzig (1913). Debut absolut cu poezia Trecut (în Foaie interesantă, 1897), după poetul german Lenau. Colaborează la Sămănătorul, Convorbiri literare, Convorbiri critice etc. Moare tînăr, lăsînd în urmă studii de estetică, un număr restrîns de poezii, traduceri din romanticii occidentali. Scrie o poezie vitalistă, umanist-mesianică, filosofică (pe model eminescian) şi retorică (întorcîndu-se la retorismul primei generaţii romantice româneşti), deopotrivă sentimentală şi de conţinut conceptual, de idei, transindividuală etc. (Plînsul lui Adam, Floare şi genune, Zile de durere). Formal, este apropiat de primele manifestări simboliste, aspirînd spre un model muzical, eufonic, al versului

Poezii (Bucureşti, 1910), Die Gedankenlyrik (Poezia de idei, în germană, Halle, 1913)