Prosatore. Muovendo dai suoi modelli rappresentati da I. L. Caragiale, M. Sadoveanu, I. A. Brătescu-Voineşti, scrive una prosa dagli accenti seminatoristi e populisti, intrisa di un ingenuo sentimentalismo. Collabora a Sămănătorul [Il Seminatore], Viaţa românească [La Vita rumena], Viaţa socială [La vita sociale], Flacăra[La Fiamma], Luceafărul [L’Astro], Însemnări literare [Note letterarie] ecc.
|
Chipuri de la mahala [Tipi di periferia] (Bucureşti, 1905), Cea dintîi iubire [Il primo amore] (Bucureşti, 1906), Maica Melania [Madre Melania] (Bucureşti, 1909), Povestiri mărunte [Piccoli racconti] (Bucureşti, 1909), Taină [Segreto] (Bucureşti, 1909), La un han, odată…[In una locanda, una volta…] (Bucureşti, 1911), Neguri [Nebbie] (Bucureşti, 1911), Chilia dragostei [La cella dell’amore] (Bucureşti, 1913), Fetiţa doctorului [La figlia del dottore] (Bucureşti, 1914)
|