Branişte Valeriu

Publicist şi memorialist. Studii la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta (1887-1891; licenţă în maghiară şi germană); doctorat în 1891. Debutează în Revista filosofică maghiară, iar în 1891 îşi publică, tot în maghiară, teza de doctorat despre Andrei Mureşanu. Este o vreme profesor de liceu în Transilvania, din 1893 se consacră ziaristicii: preia redacţia Tribunei (1893), întemeiază o serie de periodice: Dreptatea (1894-1895), la Timişoara, Patria (1897-1900), la Cernăuţi, Drapelul (1901-1919), la Lugoj, afirmîndu-se ca o voce importantă a generaţiei Memorandumului şi a luptei pentru Marea Unire din 1918. Activitatea pro-unionistă îi atrage persecuţia autorităţilor austro-ungare (este închis în 1893, 1894, 1918). După Unire, deţine o serie de funcţii publice şi politice. Este ales membru al Academiei Române (1919). Amintirile sale au o valoare cu precădere documentară

Muresianu Andras (Budapesta, 1891), Pagini răzleţe (Braşov, 1902), Tabla de la Lugoj (Lugoj, 1903), Cîntăreţii noştri la Bucureşti (Lugoj, 1908), Ciprian Porumbescu (Lugoj, 1908), Alecsandru de Mocsony (Braşov, 1910), Coriolan Brediceanu (Lugoj, 1911)