Poteca Eufrosin

Predicator, traducător. După ce a studiat la Academia Grecească din Bucureşti, rămîne acolo ca profesor din 1812 în 1816; din 1818 predă geografia şi religia la şcoala lui Gh. Lazăr. În 1920 este trimis la Pisa şi la Paris, pentru a face studii universitare. Din 1825 în 1832 predă filosofie la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti. Moştenitor al tradiţiei omiletice inaugurate de Antim Ivireanul şi continuate de Petru Maior şi de Chesarie de Rîmnic, Poteca e un orator care combină rigoarea etică cu patosul artei oratorice 

Cuvinte panighirice şi moralnice (Bucureşti, 1826); Manual de catihis religios şi moral (Buzău, 1839); Predici şi cuvîntări, studiu introductiv şi note de arhim. Veniamin Micle (Rîmnicul Vîlcea, 1893); traduceri: J. Th. Heineccius, Filosofia cuvîntului şi a năravurilor (Buda, 1829); Claude Fleury, Obiceiurile israilitenilor şi ale creştinilor (Bucureşti, 1845); J. B. Massillon, Mic post ori Cuvinte alese (Bucureşti, 1846); Bossuet, Vorbire asupra istoriei universale (Bucureşti, 1853)