Şaguna Andrei

Promotor cultural, autor religios, memorialist. Studii liceale şi universitare la Pesta. În 1833, după ce se călugăreşte, se dedică unei cariere ecleziastice, devenind vicar general al Bisericii Române Ortodoxe din Transilvania, episcop, mitropolit. În 1871, este numit membru al Societăţii Academice Române. Participă activ la revoluţia din 1848, implicîndu-se în apărarea drepturilor românilor ardeleni. Desfăşoară o importantă activitate de întărire a vieţii culturale şi intelectuale transilvănene: întemeiază gimnaziile româneşti din Braşov şi Brad, seminarul teologic şi pedagogic din Sibiu, este printre fondatorii societăţii „Astra” (1861), întemeiază tipografia diocezană de la Sibiu (1850) şi ziarul Telegraful român (1853); colaborează la revistele Transilvania, Foaie pentru minte, inimă şi literatură 

Adaos de cuvîntări bisericeşti pentru sărbătorile domneşti de preste an, în Chiriacodromion (Sibiu, 1855); Memorii, în N. Popea, Memorialul arhiepiscopului şi metropolitului Andrei baron de Şaguna sau Luptele naţionale-politice ale românilor 1846-1873, I (Sibiu, 1889)