Smara

Poetă, prozatoare, autoare de scrieri dramatice. A fost institutoare, a militat toată viaţa în mişcarea feministă, călătorind mult în străinătate, implicîndu-se în proiecte politice, sociale, culturale, bucurîndu-se de o recunoaştere internaţională. Debutează în Literatorul (1881), cu o traducere. Colaborează la majoritatea periodicelor culturale importante ale primei jumătăţi a secolului XX, scriind o literatură tezistă, cu subiecte ce servesc cauzei feministe, altminteri săracă la nivel estetic

Din pana suferinţei (Bucureşti, 1888), Novele (Bucureşti, 1890), Veronica Micle. Viaţa şi operele sale (Bucureşti, 1892), Despre copiii orfani (Bucureşti, 1893), Feciorii şi fiicele noastre (Bucureşti, 1896), Patru conferinţe ţinute la Ateneul Român (Bucureşti, 1896), Mozaicuri (Bucureşti, 1897), Schiţe din Tîrgovişte (Bucureşti, 1898), Schiţe şi amintiri din Italia (Bucureşti, 1900), Calvar (Bucureşti, 1901), Dorul de ţară… (Ploieşti, 1904), Ţara mea (Bucureşti, 1905), Stîlpi de pază (Bucureşti, 1906), Fata tatii (Bucureşti, 1912)