|
Poet, memorialist. Începe studiile cu profesori particulari, apoi este elev la Colegiul „Sf. Sava”. Din cauza caracterului dificil, familia îl constrînge să se înroleze în armată. În 1836, după ce părăseşte armata, este funcţionar la Tribunalul din Bucureşti. Începe să traducă poeţi romantici precum Lamartine şi Byron. Trimis la Paris să îşi completeze studiile, intră în contact cu mediul exilului românesc: devine secretar al „Societăţii studenţilor români”, membru al lojii masonice “L’Athénée des étrangers”, frecventînd, totodată, intelectuali francezi precum Michelet, Quinet. Cumpără o tipografie şi o librărie pentru a publica şi difuza textele programatice ale Comitetului revoluţionar. În 1847, se căsătoreşte cu Mary Grant, care îi va sta alături în experienţa revoluţionară de la 1848. Membru al guvernului provizoriu, la înfrîngerea mişcării este constrîns să se exileze; revine la Paris, unde îşi reia activitatea în cercurile emigraţiei, întemeind revista Republica română. Întors în România, asumă funcţii în guvernele post-unioniste, continuînd să se ocupe de politica culturală: este director al Teatrului Naţional din Bucureşti, întemeietor al societăţii „Gutenberg”, asociaţie de ajutor reciproc a tipografilor. Personalitate majoră a curentului mesianic paşoptist, autor de poezie convenţională, lipsită de talent, Rosetti scrie în schimb o proză autobiografică pasionată şi, pe alocuri, cu accente poetice, despre experienţa revoluţionară
|
|
Ceasurile de mulţumire ale lui ~ (Bucureşti, 1843); Scrierile lui ~, ed. de Vintilă C. A. Rosetti (Bucureşti, 1881); Scrieri din juneţe şi esiliu, I-II (Bucureşti, 1885); Note intime, ed. de Vintilă C. A. Rosetti, I-II (Bucureşti, 1902-1903); Poezii alese, ed. de N. Iorga (Vălenii de Munte, 1909)
|
