Pop Vasile

Prozator aparţinînd mişcării sămănătoriste. Autodidact, din lucrător mecanic devine profesor de limba engleză şi maestru de gimnastică la Institutul Naval din Constanţa. Debutează în ziarul Munca (1890), conduce ziarul Evenimentul (1904-1905), colaborează la o serie de publicaţii sămănătoriste (Sămănătorul, Făt-Frumos, Luceafărul etc.), fiind considerat unul dintre cei mai talentaţi scriitori ai epocii, de către N. Iorga, apreciat de G. Ibrăileanu, H. Sanielevici etc., ceea ce este de natură să stîrnească, prin confuzia de valori, o interesantă polemică în primele decenii ale sec. XX. Scrie o proză de un sentimentalism ieftin, inspirată din viaţa satului, cu accente tenebroase sau de un comic aproape vulgar 

Fleacuri (Bucureşti, 1899), Versuri (Ploieşti, 1900), Din ocna vieţii (Bucureşti, 1902), Domniţa Viorica. Roman (Bucureşti, 1905), Rîs şi plîns (Bucureşti, 1906), Prin vraja dragostei (Bucureşti, 1907), Cum să iubim (Bucureşti, 1908), Poveşti hazlii (Bucureşti, 1908), Mai tare cu iubirea (Bucureşti, 1908), Fericirea se cucereşte (Bucureşti, 1911)