|
Eseist, istoric, filosof al culturii. Īncepe studiile clasice la Liceul Codreanu din Bīrlad (1893-1900), īşi ia licenţa la Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea din Bucureşti (1904). Urmează cursuri de specializare la Iena şi la Berlin (1904, 1909), doctorat la Breslau (1908). Debutează īn Noua revistă romānă (1900). Din 1909 e profesor de istorie antică la Universitatea din Bucureşti, director al Muzeului Naţional de Antichităţi (din 1910); membru al Academiei Romāne (1913), este vicepreşedintele acesteia (1920-1923) şi secretar general (din 1923). Īn 1914 deschide săpăturile arheologice de la Istria. Cariera sa ştiinţifică de arheolog şi istoric se va dezvolta īndeosebi după primul război mondial
|
