Papahagi Pericle

Istoric literar, folclorist. După studii universitare la Bucureşti, se specializează la Leipzig în filolgie romanică, cu G. Weigand. Predă la licee greceşti şi bulgăreşti, este membru al Academiei Române (1916) şi colaborator la numeroase reviste, între care Analele Academiei Române, Analele Dobrogei, Arhiva, Convorbiri literare, Frăţilia, Grai bun, Grai şi suflet, Revue historique de sud-est européenn, Viaţa românească. Autor al unor importante monografii dedicate dialectului aromân, activitatea sa are ca obiectiv principal salvarea şi supravieţuirea culturii şi a limbii comunităţii aromâne din sudul Dunării 

Jocuri copilăreşti, Culese de la aromânii din Macedonia (Bucureşti, 1893, extras); Din literatura poporană a aromânilor (Bucureşti, 1900); Românii din Meglenia, texte şi glosar (Bucureşti, 1900); Meglenoromânii, studiu etnografico-filologic, I-Il (Bucureşti, 1902); Basme aromâne şi glosar (Bucureşti, 1905); Graie aromâne (Bucureşti, 1905, extras); Scriitori aromâni în secolul al XVIII-[lea] (Cavalioti, Ucuta, Daniil) (Bucureşti, 1909); Din trecutul cultural al aromânilor (Bucureşti, 1912, extras); Poezia înstrăinării la aromâni (Bucureşti, 1912)