Naum Rîmnicean

Cronicar, traducător. Studiază la Academia Grecească din Bucureşti. În 1776, devine colaboratorul lui Filaret, viitor episcop al Rîmnicului; în 1780 este hirotonisit diacon, în 1784 se călugăreşte. După ocupaţia austriacă a Munteniei, se refugiază în Transilvania şi în Banat. Iluminist moderat şi apărător al ortodoxiei, în 1795 începe compilaţia cronicii Adunarea hronologiei domnilor ţării nostre, în a cărei Prefaţă expune elementele istorice, culturale şi lingvistice care dovedesc latinitatea limbii române. Este autor de compilaţii istorice şi de traduceri în greacă

Despre originea românilor şi Cronicul protosinghelului ~ de la 1768-1810, în Cronicarii greci carii au scris despre români în epoca fanariotă (Bucureşti, 1888); Izbucnirea şi urmările Zaverei dîn Valahia, în C. Erbiceanu, Istoricul zaverei în Valahia, în Biserica Ortodoxă Română (nr. 5-6, 1899-1900)