Mumuleanu Barbu Paris

Poet. Formaţie de autodidact, realizată prin lectura autorilor clasici şi contemporani, între care Christopoulos, poeţii Văcăreşti, Conachi. Poet al tranziţiei, în a cărui operă se amestecă elemente ale modelului clasic din secolul al XVIII-lea şi inovaţiile romantice ale secolului al XIX-lea: scrierile lirico-amoroase oscilează între adeziunea la convenţia neoanacreontică şi expresivitatea subiectivă romantică; poezia civică reflectă preceptele iluminismului ardelean. Acestui ultim tip îi aparţine Plîngerea şi tînguirea Valahiei asupra nemulţemirii streinilor ce a derepănăt-o (1825), citat de Eminescu în Epigonii, şi volumul de satire Caracteruri (1825)

Rost de poezii adecă stihuri (Bucureşti, 1820); Caracteruri (Bucureşti, 1825); Plîngerea şi tînguirea Valahiei asupra nemulţemirii streinilor ce au derăpănat-o (Bucureşti, 1825); Poesii (Bucureşti, 1837)

Rost de poezii