Prozator, memorialist. Exponent al unei familii boiereşti moldovene, īncepe să studieze cu preceptori privaţi, continuīndu-le apoi la Lunéville şi Berlin. Īn 1838, revenit īn Moldova, se dedică unei intense activităţi politice şi culturale. Se numără printre fondatorii revistei Dacia literară (1840) redactīnd Introducţia acesteia, manifest al programului politic al paşoptismului precum şi al revistelor Propăşirea, Arhiva romānească (1840-1845); este profesor la Academia Mihăileană, unde inaugurează cursurile de istorie naţională cu un Cuvīnt pentru deschiderea cursului de istorie naţională (1843); īn 1845, publică culegerea Letopisiţile Ţării Moldovii; īn 1855, fondează revista unionistă Steaua Dunării. Participă la revoluţia de la 1848, fiind constrīns a se refugia la Cernăuţi după īnfrīngerea acesteia. Din 1849, se dedică cu abnegaţie mişcării unioniste, creării Regatului unit al Romāniei: prim ministru al Moldovei (1860) şi al Principatelor Unite (1863-1865), participă la detronarea principelui Al. I. Cuza (1866); īn timpul domniei lui Carol I de Hohenzollern, e ministru de interne (1868-1870), ministru de externe (1877) şi īntīiul ambasador al Regatului Romāniei la Paris (1880). Este membru şi preşedinte al Academiei Romāne (1877-1890). Activitatea sa de prozator este foarte influenţată de cunoaşterea autorilor francezi, īn special a lui Balzac. Acut observator al societăţii contemporane, scrie impresii pitoreşti despre obiceiurile societăţii moldovene īn vremea tumultuoasei adoptări a modelelor culturale importate din Occident, Soirées dansantes, Fiziologia provincialului din Iaşi (1844). Este autorul romanului neterminat Tainele inimei, publicat īn foileton īn Gazeta de Moldavia (1850). Interesante calităţi de prozator transpar din corespondenţă şi din jurnalele de călătorie
|
Iluzii pierdute. Un īntǎi amor (Iaşi, 1841); Moldau und Wallachei. Romänische oder wallachische Sprache und Literatur von Michael Kogalniceano, Berlin, 18 Januar 1837, mit romänischer Übersetzung (Bucureşti, 1895); Iluzii pierdute (Bucureşti, 1908); Scrisori, 1834-1848, pref. de P. V. Haneş (Bucureşti, 1913)
|