Ghica Pantazi

Prozator, dramaturg şi gazetar. Frate cu Ion Ghica. Studii la Colegiul “Sf. Sava” şi apoi la Paris (1846-1853). Secretar al Magazinului istoric pentru Dacia (1847), se implică în organizarea şi desfăşurarea revoluţiei, fiind nevoit să se refugieze la Paris; revine în ţară în 1853, construindu-şi, în paralel, o carieră juridică şi politică, şi una literară. Debutează cu nuvele în ziarul Românul (1858), colaborează la Literatorul, Revista contimporană, Independenţa, Stindardul etc. În lumea politică a capitalei, face figură de boem, intelectual subţire şi om de duh, spirit independent, cu opţiuni democratice; ca scriitor, se consideră că a contribuit nu atît la evoluţia formelor (deşi romanele sale Un boem român şi Don Juanii din Bucureşti reprezintă momente marcante în istoria speciei) cît la aceea a ideologiei noastre literare

Cămătarul, istorie simţimintală a unui compatriot care pe aripile amorului ajunge la închisoare. Anecdotă (Bucureşti, 1858), O lacrimă a poetului Cârlova. Nuvelă (Bucureşti,1858), Un boem român. Romanţ (Bucureşti, 1860), Iadeş. Comedie într-un act (Bucureşti, 1866), Sterian Păţitul. Comedie originală în trei acte (Bucureşti, 1866)

Un boem român (fragment)