1869

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Răzvan şi Vidra

Poemă dramatică în cinci cînturi

 

“Mărirea deşartă şi iubirea de arginţi, acestea sunt neşte neputinţi iuţi ale sufletului...”

(Mitrop. Teofil, Cazania, 1644)

 

Cântul I

Un rob pentru un galben

 

„In Moldova au cei mici despre cei mari acest obiceiu de pierdară judeţ, fără vină, şi fără samă. Singuri cei mari judecători, singuri pârlşi şi singuri plinitori legii. Şi de acest obicei Moldova nu scapă..”

(URECHE, sub anul 1561)

 

Feţele:

Răzvan, ţigan dezrobit

Sbierea, boier bătrân

Tănase, cerşetor

Başota, mare văta

Dascălu

Tîrgoveaţa I

Tîrgoveaţa II

Tîrgoveaţa III

Tîrgoveaţa IV

Tîrgoveţul I

Tîrgoveţul II

Tîrgoveţul III

Fata I

Fata II

Slujitorii de la vătăvie.

 

O piaţă în Iaşi, în fund o biserică, mai încoace o piatră, în laturi case.

 

TĂNASE

(şezând pe piatră)

Milueşte-mă, jupîne! Dumnezeu va da 'nzecit

Sufletelor ce se 'ndură de-un sărman nenorocit!

 

SBIEREA

(oprindu-se în drum)

Cum? Ce spui? La sută mia? O camătă minunată!

De-ar fi astfel, toată starea-mi eu ţi-aş da-o chiar îndată...

Să ştii însă că dînd una, n'o mai vezi, n'o mai găseşti...

 

TĂNASE

(sculându-se)

Milueşte-mă, jupîne, cu ce singur socoteşti!

Ş'un bănuţ o să-mi ajungă... Iată de trei zile 'n gură

N'am luat un pic de pîine, n'am avut o farmitură...

 

SBIEREA

De trei zile? Ce minciună!... Ş'apoi cine-i vinovat?

Pentru mine e tot una, de-ai mîncat sau n'ai mîncat...

Un bănuţ! Cum nu! E lesne!... Bănişorii nu s'aruncă,

Decît cerşitor, mai bine ia toporul şi la muncă.

 

(Răzvan se arată în fund şi se opreşte din dosul lui Sbierea.)

 

TĂNASE

Vai, jupîne! vai, jupîne!... Nu cerşeşte un Român,

Nu cerşeşte cît mai are un pai de nădejde 'n sîn!

Nici eu nu cerşeam, jupîne, pe cînd aveam vitişoare,

Ş'un pămînt cît trage plugul, ş'o prispuliţă la soare;

Dar vecinii, din rea pizmă, la judecată m'au tras,

Ş'acum iată-mă-s, jupîne, gol pe poduri am rămas!...

Copilaşii plîng de foame...

 

SBIEREA

Copilaşii!... Vrea să zică

Tu eşti un nebun de frunte! După ce n'ai chiar nimică,

Te mai apuci de prăsilă... Auzi! Îi trebui copii!

Un neam de netoţi... Dă-mi pace! Ducă-se pe la pustii!

 

TĂNASE

(aşezîndu-se)

Of, of, of!... Şi tu, jupîne, o să dai de vro ispită!

 

(Sbierea face trei cruci mari dinaintea bisericii şi se depărtează, fără a băga de seamă că i-a căzut o pungă din chimir.)

 

RĂZVAN

Aşa cruci evlavioase, aşa faţă răstignită,

Aşa-nchinăciuni plecate, pînă la brîu şi mai jos,

Nu făcea nici sfîntul Petre, nici însuşi Domnul Hristos!...

Bre! Jupînul ăsta crede că drept la rai o să meargă,

Pe cînd dracii după dînsul cu limba scoasă aleargă!...

 

(Face cîţiva paşi şi ridică de jos punga.)

 

Aoleau! O punguliţă!... Ba-i un săculeţ cam greu!...

ÎI va fi pierdut boierul cel cu zor de Dumnezeu...

Măi, opreşte-te, jupîne!... Stăi, jupîne, de m'ascultă!...

 

SBIEREA

(din afară)

La naiba! Ţi-am spus odată că nu-mi place vorba multă!

Un singur pas nu poţi face făr' să dai de vr'un calic!...

Fugi! N'am bani! N'am o groşiţă! N'am nimic, nimic... nimic'!

 

RĂZVAN

Nimic n'are sărăcuţul! Aşa zice!... Prin urmare,

Omul neputînd să piarză tocmai lucrul ce nu-1 are,

Punga nu-i a lui. Atuncea... fie dar a cui o vrea,

De vreme ce toată lumea mi se leapădă de ea...

 

(Numără: unu... cinci... opt...)

 

Douăzeci, şi toţi cu găuri! Parc'ar fi să-mi povestească

Cum se dezmierdau, sărmanii, în salba sărbătorească,

Pe-un grumaz de ţărăncuţă, grăsuliu şi răsfăţat,

Pîn' ce gheara ciocoimii din carne i-a înhăţat!...

De-ar avea banii o limbă, lucrurile ce ne-ar spune

Pe mulţi albi i-ai face negri, ca cel mai negru tăciune...

Nu! Eu nu vreau astă pungă!... Şi chiar foame de mi-ar fi,

Pîinea astfel cumpărată mă tem că m-ar otrăvi!...

Moşule!

 

TĂNASE

Ce vrei?

 

RĂZVAN

Jupînul nu ţi-a dat lescaie frîntă?

Uite! Eu îţi dau o pungă... Scoală, moşule, şi cîntă!

 

TĂNASE

De la un Ţigan pomană?

 

RĂZVAN

Dec! Şi totuşi pe boier,

De-ţi da o scîrbă de-aramă, tu 1-ai fi urcat în cer?

 

TĂNASE

E Român, oricum...

 

RĂZVAN

Jupanul e Român? Vai, ce ocară!

Te 'nşeli, moşule! El este piatră, lemn, strigoi sau fiară.

Dar numai Român nu-l cheamă, că mult mai Român sunt eu!...

Nu căta că-ţi pare searbăd şi pîrlit obrazul meu,

Că nici noaptea nu-i bălană, dar pămîntul odihneşte;

Că şi pîinea de secară este neagră, dar hrăneşte!

Ş-apoi, moşule, eu unul nu-s Ţigan de rînd, mă jur.

Nu, nu, crede-mă. În pieptu-mi bate suflet de vultur.

Măiculiţa fu Româncă...

 

TĂNASE

Moldoveancă?

 

RĂZVAN

Se 'nţelege.

 

TĂNASE

Moldoveancă? Ce-auz, Doamne! Dar asta-i o fărdelege:

Unde s'a aflat

Că s'a 'mpreunat

Corbi cu turturele

Şerpi cu floricele,

Urşi cu căprioare

Şi norii cu soare?...

O porumbiţă să 'ndure un bărbat cioroi...

 

RĂZVAN

Taci, măi!

Că simţesc cum intră 'n mine şaptezeci de năbădăi!...

N'atinge ţărîna mamei, că nu mai ştiu ce-o să fie:

Mi se 'ntîmplă multe pozne, cînd sunt cuprins de mînie.

Eu nu-s Ţigan... ţi-am mai spus-o!... Nu mă mai tot zăpăci!....

Mai pe scurt, na, iată banii!... Pleacă dracului de-aci!

 

TĂNASE

De la un şerb nu voi cere, nu voi lua niciodată:

Ursita-mi e neferice, dar a ta-i chiar blestemată.

De mi-ar fi să mor de foame, mîna mea n'o voi păta,

Primind milă dintr'o mînă, care... nici ea nu-i a ta!

 

RĂZVAN

Eu şerb? Dar bată-te focul, mitropolitul Năstase

Nu ştii oare că la moartea-i pe toţi robii săi iertase?...

Singurul vlădică 'n lume, sau cel puţin la Români,

Care nu voia ca fraţii să fie slugi şi stăpîni,

Fiind tot un os şi-o carne... Aşa scris-au în diată,

Poruncind să plece slobozi toţi Ţiganii săi d’odată;

Toţi, moşule, pîn’ la unul: bărbaţi, copii şi muieri...

S'a spart lanţul! De-atunci, iată, două ierni şi două veri

Eu zbor în stînga şi 'n dreapta, ca voioasa ciocîrlie

Pe care n'o mai popreşte ferecata colivie.

 

TĂNASE

Eşti Ţigan pe jumătate, nu eşti rob...

 

RĂZVAN

Asta-i nimic. Mai este ceva. Văzut-ai...

 

TĂNASE

Ce?

 

RĂZVAN

Un Ţigan grămătic?

 

TĂNASE

Grămătic? nu!... nu, băiete... N'am văzut, căci nu se vede,

Şi chiar de-aş vedea cu ochii, pare-mi-se că n'aş crede.

 

RĂZVAN

Ţiganii sunt tot ce-ţi place: şelari, fierari, potcovari...

 

TĂNASE

Calăi...

 

RĂZVAN

Adecă, nu-i vorbă, nici călăii nu sunt rari!

Dar grămătici, ba... Ei bine! Numai singur eu supt soare,

Dintre mii de ţigănime, ştiut-am să 'nvăţ scrisoare,

Sîrbească şi românească, încît ajunsei de mic

În casa mitropoliei cel mai isteţ grămătic...

Grămătic, moşule dragă!... Acuma ia dară banii,

Şi te rog a nu mă pune într'un hal cu toţi Ţiganii...

 

TĂNASE

Dar aceşti bani, măi băiete, vor fi un lucru... furat.

 

RĂZVAN

Aşa-i! tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adevărat!

Toţi banii din ţara noastră poartă, moşule, pe sine

Semnul furilor ce-i pradă, printre lacrimi şi suspine.

De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman,

Ş'apoi nu vor să ne-arunce în obraz un gologan!

Sburători ce sug în umbră! Javre, moşule, d'acelea

La cari omenească-ti pare numai faţa, numai pielea,

Iar sufletul pe dobîndă fu luat dela satan,

Cu tocmeală să se 'ntoarcă mai murdar şi mai viclean!...

 

TĂNASE

Bine, bine spui, băiete!...

 

(B. P. Hasdeu, Răzvan şi Vidra,  în Id., Răzvan şi Vidra, Poezii, Magnum Etymologicum, ed. Mircea Eliade, Cugetarea, Bucureşti, 1944, pp. 27-34)