Bogdan Petriceicu
Hasdeu
Răzvan şi
Vidra
Poemă
dramatică în cinci cînturi
“Mărirea
deşartă şi iubirea de arginţi, acestea sunt neşte
neputinţi iuţi ale sufletului...”
(Mitrop. Teofil, Cazania,
1644)
Cântul I
Un rob pentru un
galben
„In Moldova au
cei mici despre cei mari acest obiceiu de pierdară judeţ,
fără vină, şi fără samă. Singuri cei mari
judecători, singuri pârlşi şi singuri plinitori legii.
Şi de acest obicei Moldova nu scapă..”
(URECHE, sub anul
1561)
Feţele:
Răzvan, ţigan dezrobit
Sbierea, boier
bătrân
Tănase, cerşetor
Başota, mare văta
Dascălu
Tîrgoveaţa
I
Tîrgoveaţa
II
Tîrgoveaţa
III
Tîrgoveaţa
IV
Tîrgoveţul
I
Tîrgoveţul
II
Tîrgoveţul
III
Fata I
Fata II
Slujitorii de la
vătăvie.
O piaţă
în Iaşi, în fund o biserică, mai încoace o
piatră, în laturi case.
TĂNASE
(şezând
pe piatră)
Milueşte-mă, jupîne!
Dumnezeu va da 'nzecit
Sufletelor ce se 'ndură de-un
sărman nenorocit!
SBIEREA
(oprindu-se
în drum)
Cum? Ce spui? La sută mia? O
camătă minunată!
De-ar fi astfel, toată starea-mi
eu ţi-aş da-o chiar îndată...
Să ştii însă
că dînd una, n'o mai vezi, n'o mai găseşti...
TĂNASE
(sculându-se)
Milueşte-mă, jupîne,
cu ce singur socoteşti!
Ş'un bănuţ o să-mi
ajungă... Iată de trei zile 'n gură
N'am luat un pic de pîine, n'am
avut o farmitură...
SBIEREA
De trei zile? Ce minciună!...
Ş'apoi cine-i vinovat?
Pentru mine e tot una, de-ai
mîncat sau n'ai mîncat...
Un bănuţ! Cum nu! E
lesne!... Bănişorii nu s'aruncă,
Decît cerşitor, mai bine ia
toporul şi la muncă.
(Răzvan se
arată în fund şi se opreşte din dosul lui Sbierea.)
TĂNASE
Vai, jupîne!
vai, jupîne!... Nu cerşeşte un Român,
Nu cerşeşte
cît mai are un pai de nădejde 'n sîn!
Nici eu nu
cerşeam, jupîne, pe cînd aveam vitişoare,
Ş'un
pămînt cît trage plugul, ş'o prispuliţă la
soare;
Dar vecinii, din rea
pizmă, la judecată m'au tras,
Ş'acum
iată-mă-s, jupîne, gol pe poduri am rămas!...
Copilaşii
plîng de foame...
SBIEREA
Copilaşii!... Vrea să
zică
Tu eşti un nebun de frunte!
După ce n'ai chiar nimică,
Te mai apuci de prăsilă...
Auzi! Îi trebui copii!
Un neam de netoţi... Dă-mi
pace! Ducă-se pe la pustii!
TĂNASE
(aşezîndu-se)
Of, of, of!... Şi tu,
jupîne, o să dai de vro ispită!
(Sbierea face trei
cruci mari dinaintea bisericii şi se depărtează, fără
a băga de seamă că i-a căzut o pungă din chimir.)
RĂZVAN
Aşa cruci evlavioase, aşa
faţă răstignită,
Aşa-nchinăciuni plecate,
pînă la brîu şi mai jos,
Nu făcea nici sfîntul
Petre, nici însuşi Domnul Hristos!...
Bre! Jupînul ăsta crede
că drept la rai o să meargă,
Pe cînd dracii după
dînsul cu limba scoasă aleargă!...
(Face
cîţiva paşi şi ridică de jos punga.)
Aoleau! O punguliţă!... Ba-i
un săculeţ cam greu!...
ÎI va fi pierdut boierul cel cu
zor de Dumnezeu...
Măi, opreşte-te,
jupîne!... Stăi, jupîne, de m'ascultă!...
SBIEREA
(din afară)
La naiba! Ţi-am spus odată
că nu-mi place vorba multă!
Un singur pas nu poţi face
făr' să dai de vr'un calic!...
Fugi! N'am bani! N'am o
groşiţă! N'am nimic, nimic... nimic'!
RĂZVAN
Nimic n'are sărăcuţul!
Aşa zice!... Prin urmare,
Omul neputînd să
piarză tocmai lucrul ce nu-1 are,
Punga nu-i a lui. Atuncea... fie dar a
cui o vrea,
De vreme ce toată lumea mi se leapădă
de ea...
(Numără:
unu... cinci... opt...)
Douăzeci, şi toţi cu
găuri! Parc'ar fi să-mi povestească
Cum se dezmierdau, sărmanii,
în salba sărbătorească,
Pe-un grumaz de
ţărăncuţă, grăsuliu şi
răsfăţat,
Pîn' ce gheara ciocoimii din
carne i-a înhăţat!...
De-ar avea banii o limbă,
lucrurile ce ne-ar spune
Pe mulţi albi i-ai face negri, ca
cel mai negru tăciune...
Nu! Eu nu vreau astă
pungă!... Şi chiar foame de mi-ar fi,
Pîinea astfel
cumpărată mă tem că m-ar otrăvi!...
Moşule!
TĂNASE
Ce vrei?
RĂZVAN
Jupînul nu
ţi-a dat lescaie frîntă?
Uite! Eu
îţi dau o pungă... Scoală, moşule, şi
cîntă!
TĂNASE
De la un Ţigan pomană?
RĂZVAN
Dec! Şi totuşi pe boier,
De-ţi da o scîrbă
de-aramă, tu 1-ai fi urcat în cer?
TĂNASE
E Român, oricum...
RĂZVAN
Jupanul e Român? Vai, ce
ocară!
Te 'nşeli, moşule! El este
piatră, lemn, strigoi sau fiară.
Dar numai Român nu-l
cheamă, că mult
Nu căta că-ţi pare
searbăd şi pîrlit obrazul meu,
Că nici noaptea nu-i
bălană, dar pămîntul odihneşte;
Că şi pîinea de secară
este neagră, dar hrăneşte!
Ş-apoi, moşule, eu unul nu-s
Ţigan de rînd, mă jur.
Nu, nu, crede-mă. În
pieptu-mi bate suflet de vultur.
Măiculiţa fu
Româncă...
TĂNASE
Moldoveancă?
RĂZVAN
Se 'nţelege.
TĂNASE
Moldoveancă? Ce-auz, Doamne! Dar
asta-i o fărdelege:
Unde s'a aflat
Că s'a 'mpreunat
Corbi cu turturele
Şerpi cu floricele,
Urşi cu căprioare
Şi norii cu soare?...
O porumbiţă să 'ndure
un bărbat cioroi...
RĂZVAN
Taci, măi!
Că simţesc cum intră 'n
mine şaptezeci de năbădăi!...
N'atinge ţărîna mamei,
că nu mai ştiu ce-o să fie:
Mi se 'ntîmplă multe pozne,
cînd sunt cuprins de mînie.
Eu nu-s Ţigan... ţi-am mai
spus-o!... Nu mă mai tot zăpăci!....
Mai pe scurt, na, iată banii!...
Pleacă dracului de-aci!
TĂNASE
De la un şerb nu voi cere, nu voi
lua niciodată:
Ursita-mi e neferice, dar a ta-i chiar
blestemată.
De mi-ar fi să mor de foame,
mîna mea n'o voi păta,
Primind milă dintr'o
mînă, care... nici ea nu-i a ta!
RĂZVAN
Eu şerb? Dar
bată-te focul, mitropolitul Năstase
Nu ştii oare
că la moartea-i pe toţi robii săi iertase?...
Singurul
vlădică 'n lume, sau cel puţin
Care nu voia ca
fraţii să fie slugi şi stăpîni,
Fiind tot un os
şi-o carne... Aşa scris-au în diată,
Poruncind să
plece slobozi toţi Ţiganii săi d’odată;
Toţi,
moşule, pîn’ la unul: bărbaţi, copii şi
muieri...
S'a spart
lanţul! De-atunci, iată, două ierni şi două veri
Eu zbor în
stînga şi 'n dreapta, ca voioasa ciocîrlie
Pe care n'o mai
popreşte ferecata colivie.
TĂNASE
Eşti Ţigan pe jumătate,
nu eşti rob...
RĂZVAN
Asta-i nimic. Mai este ceva.
Văzut-ai...
TĂNASE
Ce?
RĂZVAN
Un Ţigan grămătic?
TĂNASE
Grămătic? nu!... nu,
băiete... N'am văzut, căci nu se vede,
Şi chiar de-aş vedea cu
ochii, pare-mi-se că n'aş crede.
RĂZVAN
Ţiganii sunt tot ce-ţi
place: şelari, fierari, potcovari...
TĂNASE
Calăi...
RĂZVAN
Adecă, nu-i vorbă, nici
călăii nu sunt rari!
Dar grămătici, ba... Ei
bine! Numai singur eu supt soare,
Dintre mii de ţigănime,
ştiut-am să 'nvăţ scrisoare,
Sîrbească şi
românească, încît ajunsei de mic
În casa mitropoliei cel mai
isteţ grămătic...
Grămătic, moşule
dragă!... Acuma ia dară banii,
Şi te rog a nu mă pune
într'un hal cu toţi Ţiganii...
TĂNASE
Dar aceşti bani,
măi băiete, vor fi un lucru... furat.
RĂZVAN
Aşa-i! tocmai! Ai dreptate! Ai
vorbit adevărat!
Toţi banii din ţara
noastră poartă, moşule, pe sine
Semnul furilor ce-i pradă,
printre lacrimi şi suspine.
De la noi, de la opincă, de la
omul cel sărman,
Ş'apoi nu vor să ne-arunce
în obraz un gologan!
Sburători ce sug în
umbră! Javre, moşule, d'acelea
La cari omenească-ti pare numai
faţa, numai pielea,
Iar sufletul pe dobîndă fu
luat dela satan,
Cu tocmeală să se
'ntoarcă mai murdar şi mai viclean!...
TĂNASE
Bine, bine spui, băiete!...
(B. P. Hasdeu, Răzvan şi
Vidra, în Id.,
Răzvan şi Vidra, Poezii, Magnum Etymologicum, ed. Mircea Eliade,
Cugetarea, Bucureşti, 1944, pp. 27-34)