|
Poet. Născut īntr-o familie de mică nobilime munteană, studiază cu un preceptor la Tīrgovişte şi la Bucureşti. Educaţia sa se supunea, īncă, canoanelor secolului al XVIII-lea, īntemeindu-se pe cunoaşterea culturii franceze şi greceşti. Se angajează īntr-o acţiune discretă de difuzare a autorilor străini īn romānă, traduce Hero şi Leandru al poetului grec Musaios, şi primul act al dramei lui Voltaire, Zaļre. Producţia sa poetică, foarte puţină cantitativ, se compune din numai cinci texte. Debutul literar (1830) se petrece sub egida lui Heliade Rădulescu, cu publicarea, īn Curierul romānesc, a trei poeme: Păstorul īntristat, Ruinurile Tīrgoviştii, Īnserare; īn 1839, publică, tot īn aceeaşi revistă, postumele Rugăciunea şi Marşul oştirii romāne. Īnrolat īn armată, poetul moare īn 1830, la numai 22 de ani. Cu Cārlova se īncheie perioada de tranziţie a poeziei romāneşti moderne: formelor şi temelor neoanacreontice şi neoclasice le urmează faza de afirmare a esteticii romantice. Acest pasaj este marcat de publicarea poemului Ruinurile Tīrgoviştii, unde pentru prima oară se intuieşte opoziţia trecut-prezent exemplificată prin utilizarea motivului ruinelor, simbol al vechii glorii naţionale
|
