Beldiceanu Neculae

Poet, tatăl lui Nicolae Beldiceanu. Frecventează Academia Mihăileană din Iaşi, specializîndu-se în istoriografie. În acelaşi timp cu activitatea de profesor, se ocupă de numismatică, epigrafie, arheologie. Debutează cu versuri în revista Lumina (1863). Colaborează la multe periodice din epocă: Convorbiri literare, Contemporanul, Eveniment literar, Arhiva ecc.; întemeiază revista Cultura (1883) şi Cercul literar (1888-1889) este membru al Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi şi al cenaclului Junimea. Activitatea sa artistică, paralelă celei ştiinţifice, se concretizează într-o primă etapă în versuri epigonice pe model eminescian, mai apoi – într-o poezie de atitudine socială şi de experimente formale inovatoare

Tala. Nuvelă contimporană (Iaşi 1882); Antichităţile de la Cucuteni. Schiţă arheologică (Iaşi, 1885); Epitaful aflat la Buneşti (Iaşi, 1888); Elemente de istoria românilor, I-III (Iaşi, 1893-1894); Poezii (Iaşi, 1893); Doine (Iaşi, 1893); Poezii (Bucuresti, 1914)