Bărnuţiu Simion

Jurist, filosof. Reprezentant al Şcolii Latiniste Ardelene. Studii de filosofie şi teologie la Blaj. Devine profesor la liceul din Blaj, dar – din cauza unui conflict cu episcopul greco-catolic I. Lemeni – este nevoit să plece din învăţămînt. Îşi reia studiile juridice, la Sibiu, apoi la universităţile din Viena şi Pavia. Din 1854, este profesor de drept, filosofie şi estetică, mai întîi la gimnaziu, apoi (din 1864) la universitatea din Iaşi. Participă la mişcările revoluţionare ardelene, pronunţînd un discurs fundamental în catedrala din Blaj (14 mai 1848), în care ia apărarea drepturilor comunităţii româneşti şi respinge propunerea de unire a Transilvaniei cu Ungaria. Datorită rigorii construcţiei şi măiestriei retorice, discursul lui Bărnuţiu a fost asumat de istoriografia literară ca model de tehnică oratorică

Raporturile românilor cu ungurii şi principiele libertăţei naţiunali (Viena, 1852); Dreptul public al românilor (Iaşi, 1867); Dreptul natural privat (Iaşi, 1868); Dreptul natural public (Iaşi, 1870); Pedagogia (Iaşi, 1870); Psihologia empirică şi logica (Iaşi, 1871); Discurs ţinut în Cîmpia Libertăţii din Blaj, 1848 (Sibiu, 1902); Discursul ţinut în catedrala Blajului 2/14 mai 1848 (Bucureşti, 1909)