|
Teoretician literar, filosof, istoric. Fratele lui Nicolae Xenopol. Studii de filosofie la Berlin, cu o bursă acordată de societatea Junimea (doctorat īn drept şi filosofie la Giessen, īn 1869). Revenit īn ţară, este magistrat, apoi profesor la Catedra de istorie a romānilor de la Universitatea din Iaşi (1883-1915). Debut īn Convorbiri literare (1868), cu studiul Cultura naţională. Director al revistei Arhiva (1891-1908), continuă să colaboreze la Convorbiri literare, īn pofida opţiunilor lui liberale, pīnă īn 1892. Autor al unei Istorii a romānilor cunoscute pe plan european, ca şi lucrările sale de filosofie a istoriei. Scrie literatură memorialistică şi poezie neoclasică, este de asemenea editor al operei eminesciene postume, preocupările sale pentru literatură situează obiectul de studiu īn sfera filosofiei istoriei şi a culturii, fiind unul dintre primii teoreticieni romāni ai specificului naţional.
|
|
Influenţa franceză īn Romānia (Iaşi, 1887), Amintiri de călătorie (Iaşi, 1901), Tablouri din natură (Iaşi, 1913)
|
