Vissarion Iancu Constantin

Prozator. Învaţă meseria de cizmar în familie. O vreme este primar al comunei natale, ia parte la răscoalele din 1907, este arestat, condamnat la moarte şi eliberat la intervenţia lui I. Gh. Duca.  Publică la România muncitoare, Raţiunea, Flacăra, Sburătorul şi Viaţa românească. Este redactor la Rampa şi Facla (1913), autor de invenţii tehnice etc. Amestec straniu de iluminism întîrziat şi socialism interpretat liber, autodidact, cu simpatii de stînga, autorul unei opere literare moralizatoare, inspirate din propriile sale utopii tehnico-ştiinţifice, unde fantezia nu e sprijinită de un talent literar pe măsură

Draci şi strigoi (Bucureşti, 1912), Fără pîine (Bucureşti, 1912), Mîrlanii (Bucureşti, 1912), Nevestele lui Moş Dorogan (Bucureşti, 1913)