Văcărescu Alecu

Poet. Fiul lui Ienăche şi al Elenei Rizu. Primeşte o educaţie tradiţională, care prevedea cunoaşterea limbilor greacă şi franceză. în timpul războiului ruso-turc, îşi urmează familia mai întîi la Braşov (1784) şi apoi în exil la Nicopole (1789) şi la Rhodos (1790). Spre deosebire de tatăl său, nu se implică în viaţa politică, avînd numai funcţii minore în administraţia principatului Munteniei. În 1791 se căsătoreşte cu Elena Dudescu, din această căsătorie urmînd să se nască viitorul poet Iancu. Biografia sa este marcată de scandalul acuzei de omucidere a mătuşii sale, Veneţiana Văcărescu. Închis la Tulcea, poetul moare în circumstanţe misterioase, în 1799. Recunoscut ca poetul ce exprimă cel mai bine trecerea de la poezia „medievală” la cea modernă, Alecu are incontestabile calităţi de versificator: versatilitatea compoziţiilor sale versificate, pe care o aminteşte fratele lui Nicolae, este recunoscută ca una din trăsăturile particulare ale stilului său. Ceea ce rămîne din producţia sa, nu foarte amplă, sunt scrieri în română şi greacă. Poet exclusiv amoros, influenţat de poezia franceză minoră a secolului al XVIII-lea, pe care o cunoaşte fie direct fie prin intermediar neo-grec, Alecu foloseşte în versurile sale întregul arsenal stilistico-formal al poeziei lirice petrarchiste şi neoanacreontice