Şăineanu Lazăr

Folclorist. Studii de Litere la Universitatea din Bucureşti (din 1881) şi Paris (1888). Doctorat susţinut în Germania, la Leipzig (1889). Debutează ca gazetar în periodice ale comunităţii israelite (Fraternitatea, Anuar pentru israeliţi), pentru ca în 1882 să publice primele articole de specialitate în Columna lui Traian , apoi şi în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, Convorbiri literare etc. Din cauza conflictelor pe care le stîrneşte, alege autoexilul (1901). Publică studii fundamentale consacrate mitologiei populare româneşti, prozei populare, studii de lingvistică franceză (după stabilirea sa la Paris) 

Ielele, Dînsele, Vîntoasele, Frumoasele, Şoimanele, Măiestrele, Milostivele, Zînele (Bucureşti, 1886), Autorii români moderni (Bucureşti, 1891), Basmele române în comparaţiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice (Bucureşti, 1895), Mitologie clasică (Craiova, 1898), Les rites de la construction d’après la poésie populaire de l’Europe Orientale (Paris, 1902), L’Argot ancien (Paris, 1907), Les sources de l’argot ancien (Paris, 1912)