Stere Constantin

Prozator. Arestat de autorităţile ţariste, ca elev, pentru activităţi politice subversive, este deportat în Siberia (1886-1892). Evadează, vine în România şi se stabileşte la Iaşi (unde îşi ia licenţa în drept în 1897). Va face carieră universitară, ca profesor de drept constituţional, la Universitatea din Iaşi. Debutează în Evenimentul literar. Este principalul ideolog al poporanismului, adaptînd ideile narodnicismului rus la realităţile româneşti. Întemeiază, împreună cu Paul Bujor, revista Viaţa românească (1906), devenind animatorul grupării ieşene, pînă la priml război mondial. Mai colaborează la Adevărul, Lumea nouă, Liberalul etc. Principala sa operă de prozator va fi publicată abia în perioada interbelică 

Evoluţia individualităţii şi noţiunea de persoană în drept. Teză de licenţă (Iaşi, 1897), Patru zile în Ardeal (Iaşi, 1914)