Rebreanu Liviu

Prozator şi dramaturg. Unul dintre cei mai mari scriitori români ai secolului XX, primele sale încercări literare datează dinainte de primul război mondial. Urmează şcoala reală superioară de honvezi din Sopron (1900-1903) şi Academia Militară “Ludoviceum” din Budapesta (1903-1906), dar demisionează din armata imperială în 1908 şi devine ajutor de notar. Debutează în revista Luceafărul (1908). În 1909 trece Carpaţii şi se stabileşte la Bucureşti, unde intră în cercul din jurul revistei Convorbiri critice, beneficiind de aprecierea şi sprijinul lui Mihail Dragomirescu. Împreună cu Mihail Sorbul, publică revista de teatru Scena (1910). Este secretar literar al Teatrului Naţional din Craiova (1911-1912) şi cronicar teatral al revistei Rampa (1912-1913). Este reporter la Adevărul, în timpul războaielor balcanice. Dar marea sa carieră literară se construieşte după 1914 

Frămîntări (Orăştie, 1912)