Rădulescu-Pogoneanu Ioan

Istoric şi critic literar. Studii universitare la Bucureşti (Litere, secţia istorico-filosofică) şi Leipzig (doctorat în filosofie, în 1901). Profesor la Universitatea din Bucureşti (a predat cursuri de sociologie, estetică, etică şi pedagogie), este membru al redacţiei Convorbirilor literare (din 1893), unde îşi publică partea cea mai însemnată a studiilor de istorie şi critică literară, ca apropiat discipol al lui Titu Maiorescu. Colaborează la periodicele Flamura, Năzuinţa, Noua revistă română, Revista de pedagogie, România jună etc. Este autor şi coautor de manuale şcolare. În calitate de istoric literar, s-a distins prin pasiunea şi probitatea restituirii documentelor literare, ca un comentator nuanţat de poezie, posesor al unui limbaj critic suplu şi elevat 

Gramatica istorică a limbii române pentru clasa a V-a secundară, (Bucureşti, 1893), Probleme ale culturii româneşti (Bucureşti, 1902), Studii (Bucureşti, 1910), Johann Heinrich Pestalozzi (Bucureşti, 1910), Studii asupra eticii germane contemporane I, Etica lui Wundt (Bucureşti, 1911)