Puşcariu Sextil

Istoric literar, lingvist, memorialist. Studii de Litere la Universitatea din Leipzig (1895-1899), apoi la Paris (1899-1901), Viena (1902-1906), doctorat la Leipzig (1899) şi docentură la Paris (1905). În 1904-1906 iniţiază şi conduce la Universitatea din Viena un seminar de română, suprimat la intervenţia guvernului de la Budapesta. Din 1906, profesor de limba şi literatura română la Universitatea din Cernăuţi. Primele pagini de memorialistică datează din perioada primului război mondial, cînd va fi mobilizat pe frontul italian. Va deveni, în perioada interbelică, o figură majoră a cercetării ştiinţifice şi reformelor academice din România. În tinereţe, scrie o proză romanţioasă, de amintiri edulcorate, formulă pe care o va abandona rapid, cu gustul sigur al unui intelectual de înaltă ţinută 

Schiţe (Craiova, 1896), Snoave (Braşov, 1897), Juvenilia. Proză şi versuri (Braşov, 1898), Cinci ani de mişcare literară. 1902-1906 (Bucureşti, 1909)