Popovici-Bănăţeanu Ioan

Prozator şi poet. Studii (nefinalizate) la Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeş (1889-1892). Publică o culegere de versuri populare în Familia(1886), şi primele versuri proprii în Tribuna (1888). Se stabileşte la Bucureşti, unde cîştigă preţuirea lui Titu Maiorescu (care îi va adăuga supranumele de “Bănăţeanul”); va publica în Convorbiri literare (1893) poezii (de rezonanţă eminesciană) şi nuvele (cu tentă autobiografică) 

Din viaţa meseriaşilor. Nuvele (Bucureşti, 1895)