Petrino Dimitrie

Poet. Descendent pe linie maternă din familia Hurmuzachi, studiază cu preceptori privaţi, dintre unchii materni. Din 1875 este director al Bibliotecii Centrale din Iaşi şi, între 1876 şi 1878, predă Literatura româna la Universitatea din acelaşi oraş. Colaborează la revistele Convorbiri literare, Familia, Foaia Soţietăţii pentru literatura şi cultura română în Bucovina. Poezia lui nu poate depăşi tema convenţională a poetului romantic damnat, care este ucis de un destin potrivnic 

Flori de mormînt (Cernăuţi, 1867); Prolog compus şi rostit de domnul ~ la deschiderea concertului ce s-a dat în 27 ianuarie 1869 în Cernăuţi spre folosul Fundăciunei Pumnulene (Cernăuţi, 1869); Puţine cuvinte despre coruperea limbei române în Bucovina (Cernăuţi, 1869); Lumine şi umbre (Cernăuţi, 1870); Raul (Cernăuţi, 1875); Discurs rostit la serbarea funebră ce s-a ţinut în Iaşi la 1 octombrie 1875 (Iaşi, 1875); La gura sobei (Iaşi, 1876); Legenda Murului (Iaşi, 1877); Poeme (Iaşi, f.a.); Poezii alese, pref. de N. Iorga (Vălenii de Munte, 1908)