Petică Ştefan

Poet, prozator, dramaturg, publicist, unul dintre reprezentanţii de seamă ai simbolismului românesc. Studii de Litere şi Filosofie la Bucureşti (fără a obţine însă o licenţă). Are opţiuni politice socialiste, publică în periodicele Munca (1894, debut absolut cu articolul Socialismul la sate), Lumea nouă (1894), Lumea nouă. Literară şi ştiinţifică (1896, debut literar cu poezia Cîntec). Colaborează la Apărarea naţională, Depeşa, Dorobanţul, Literatorul, România ilustrată, România jună, Sămănătorul. Este totodată un teoretician al simbolismului, contribuind decisiv la concretizarea curentului în spaţiul românesc 

Fecioara în alb. Cînd vioarele tăcură. Moartea visurilor. Poeme (Bucureşti, 1902), Fraţii. Dramă în patru acte (Bucureşti, 1903), Morfologia socială (Bucureşti, 1903), Sociologia veche şi sociologia nouă (Bucureşti, 1903), Cîntecul toamnei. Serenade demonice (Bucureşti, 1909)