Pann Anton

Poet, folclorist. Grec dinspre mamă, la moartea tatălui familia se mută în Basarabia şi apoi la Bucureşti. Deşi nu a urmat studii, face demonstraţia unor serioase cunoştinţe a culturii tradiţionale din aria balcanică, din care adună şi publică material de patrimoniu oral, constituit din proverbe, zicători, snoave, Culegere de proverburi sau Povestea vorbii (1847); Fabule şi istorioare (1839, 1841). Situat la graniţa dintre cultura medievală tîrzie, foarte influenţată de canonul greco-ortodox, prin compunerea şi rescrierea textelor, în versuri şi pe muzică, dedicate iubirii, vinului, aventurii, Pann este cîntăreţul afirmării micii burghezii orăşeneşti din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Importantă este opera sa de adaptare a cîntecelor liturgice româneşti la melodia grecească 

Versuri muziceşti (Bucureşti, 1830); Poezii deosebite sau Cîntece de lume (Bucureşti, 1831, 1837); Îndreptătorul beţivilor (Bucureşti, 1832); Hristoitie sau Şcoala moralului (Bucureşti, 1834); Noul Erotocrit (Bucureşti, 1837); Poveste arabică (Bucureşti, 1839); Fabule şi istorioare (Bucureşti, 1839, 1841); Poezii populare (Bucureşti, 1840); Noul Doxastar (Bucureşti, 1841); Basul teoretic şi practic al musicii bisericeşti sau gramatica melodică (Bucureşti, 1845); Culegere de proverburi sau Povestea Vorbii (Bucureşti, 1847)Memoria focului mare în Bucureşti în ziua de Paşti (Bucureşti, 1847); Pocăinţa omului dezmerdat sau vorbire între suflet şi trup şi osebite sfătuiri folositoare trupeşti şi sufleteşti prin culegere versificate şi date la lumină de Anton Pann (Bucureşti, 1849); Înţeleptul Archir cu nepotul său Anadan (Bucureşti, 1850); Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului, I-VI, (1850-1852); O şezătoare la ţară sau Povestea lui Moş Albu (1851-1852); Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (Bucureşti, 1853); Opere complete (Bucureşti, 1904; ed. II, 1909)