Neniţescu Ioan S.

Poet şi dramaturg. Studiază la Facultatea de Litere de la Iaşi, iar după participarea ca ofiţer la Războiul de Independenţă îşi continuă studiile la Facultatea de Filosofie de la Berlin; doctorat în filosofie la Leipzig (1887). Profesor, revizor şcolar, deţine funcţii publice, politice şi administrative. Debutează în periodicul Gardistul civic (Galaţi); frecventează Junimea şi publică asiduu în Convorbiri literare; scoate el însuşi o revistă, Ţara nouă (1884-1888, Bucureşti), unde publică studii de sociologie, etică, pedagogie. Colaborează de asemenea la Albina, Amicul copiilor, Revista nouă, Românul literar, Ziarul presei etc. Autor de poezii angajate, eroice, retorice (şi nu o dată prozaice), intră în circuitul scolastic, în pofida valorii reduse a scrierilor sale

Flori de primăvară (Bucureşti, 1880), Şoimii de la Războieni (Bucureşti, 1882), Pui de lei, poezii eroice şi naţionale (Bucureşti, 1891), Tatăl nostru în cîteva istorioare pe înţelesul tuturor (Bucureşti, 1894), De la românii din Turcia europeană, studiu etnic şi statistic asupra aromânilor (Bucureşti, 1895), Radu de la Afumaţi, dramă istorică în cinci acte (Bucureşti, 1897), Poezii (Bucureşti, 1911).