Nădejde Sofia

Romancieră, autoare dramatică, traducătoare. Activitatea ei este emblematică pentru angajarea politică în sprijinul mişcării socialiste româneşti, dar mai ales în acela al emancipării sociale şi politice a femeii. Conduce revista Evenimentul literar (1893), colaborează asiduu la numeroase periodice de orientare socialistă (Contemporanul, Femeia română, Drepturile omului, Literatură şi ştiinţă, Lumea nouă, Universul, Albina, Lumea nouă, Ştiinţifică şi literară, Adevărul, Dimineaţa, Noua revistă română). Scrie o proză în care personaje-femei, cu destine tragice, permit configurarea unei viziuni sumbre, critice, în care uneori apar accente de duioşie

Nuvele (Iaşi, 1893), Din chinurile vieţii. Fiecare la rîndul său (Craiova, 1895), O iubire la ţară (Bucureşti, 1895), Fără noroc (Bucureşti, 1898), Ghica Vodă, domnul Moldovei (Bucureşti, 1899), Vae victis! Vai de învinşi! (Bucureşti, 1903), Patimi. Roman (Bucureşti, 1903), Robia banului (Bucureşti, 1906), Părinţi şi copii (Bucureşti, 1907)