Aaron Vasile

Traducător, poet, exponent al Şcolii Ardelene. Face studii de teologie şi limbi clasice la Seminarul de la Blaj, apoi îşi continuă studiile la Cluj (licenţă în Drept). În vremea cînd este avocat la Consisteriul Ortodox din Sibiu, scrie prima operă românească cu caracter juridic, Praxis al forumurilor bisericeşti (1805). Cariera sa literară începe cu publicarea epopeii religioase Patimile şi moartea a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos (1805). Activitatea sa este legată de traducerea în româneşte a autorilor latini, între care Virgiliu şi Ovidiu. În poemul epic neterminat Reporta din vis (1819) – unde apare o descriere a ruinelor cetăţii Sarmis – anticipă temele poeziei preromantice

Patimile şi moartea a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos (Braşov, 1805; ed. II, 1808); Verşuri veselitoare la ziua numelui exţelenţiei sale domnului Ioan Bob (Sibiu, 1806); Perirea a doi iubiţi, adecǎ: jalnica întîmplare a lui Piram şi Tisbe, cǎrora s-au adǎugat mai pe urmǎ Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narţis (Sibiu, 1807); Verşuri veselitoare întru cinstea prealuminatului şi preasfinţitului domn Samuil Vulcan, Episcopului greco-catolicesc al Orǎdiei-Mare (Sibiu, 1807); Vorbire în verşuri de glume întrǎ Leonat beţivul, om din Longobarda, şi întrǎ Dorofata, muierea sa, Sibiu, 1815; Anul cel mǎnos. Bucuruia lumei (Sibiu, 1820); Istoria lui Şofronim şi a Haritei cei frumoase, fiicei lui Aristef, mai marelui din Milet (Sibiu, 1821)