Molnar-Piuariu Ioan

Filolog, traducător. Pe lîngă meseria de medic oftalmolog, are o activitate prodigioasă de promovare a culturii româneşti în Transilvania, inspirată de preceptele iluminismului iosefinian. Întemeiază primul ziar românesc, Foaie românească pentru sătean (1789), şi prima societatea academică română, „Societatea Filosofică a Marelui Principat al Transilvaniei” (1795-1915). Se numără printre semnatarii Supplex-ului libellus valachorum (1791). Este autorul unei gramatici şi a unui dicţionar român-german, în care, inspirîndu-se din principiile stabilite de ideologii Şcolii Ardelene, manifestă totuşi excese etimologice. În 1798, publică un manual de retorică în care, alături de normele tehnice care privesc oratoria, formulează şi norme comportamentale ale bunului cetăţean

Ode Entru pomenirea Muterei tsei dja pururja a Augusztei Marjej Theresjej (Sibiu, 1781); Economia stupilor acum întîi izvodită şi dată de Ioan Molnar doftorul de ochi în marele Principat al Ardealului (Viena, 1785); Deutsch-Wallachische Sprachlehre (Sibiu, 1788; ed. lI, 1810; ed. III, 1823); Paraenesis ad auditores chyrurgiae în Lyceo Regio Academico Claudiopolitano... (Sibiu, 1793); Înştiinţarea Societăţii Filosofeşti din Ardeal (Sibiu, 1795); Începuturi temeinice ale istorii de obşte. Istorii vechi (Sibiu, 1798); Retorică adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvîntări (Buda, 1798); Istorie universală adecă de obşte, care cuprinde în sine întîmplările veacurilor vechi, întocmite prin signor Millot commembrul Academiei frînceşti din Lyon. Iară acuma întîia dată tălmăcită în limba românească, t. I (Buda, 1800); Povăţuire cu praxis cătră sporirea stupilor (Sibiu, 1808); Wörterbuchlein Deutsch und Wallachisches (Sibiu, 1822); Elementa Grammaticae latinae (Sibiu, 1822)