Moldovanu Corneliu

Poet, prozator şi dramaturg, a cărui activitate principală s-a desfăşurat în perioada interbelică. Licenţiat în Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti (1902). Debutează în Epoca literară (1899), cu versuri; colaborează la Floare albastră, Evenimentul literar, Revista modernă, artă şi literatură română, Noua revistă română, Convorbiri critice, Rampa, Flacăra, Sămănătorul, Luceafărul etc. Autor al unei opere literare minore, interesante azi doar din perspectiva istoriei sămănătorismului, a cărui ideologie o ilustrează, cu puteri artistice limitate

Flăcări. Poezii (Bucureşti, 1907), Cîntarea cîntărilor (Bucureşti, 1908; prelucrare în versuri după Biblie), Poezii (Bucureşti, 1908), Cetatea Soarelui şi alte poeme (Bucureşti, 1910), O privire asupra artei dramatice (Bucureşti, 1912), Venus şi Gioconda (Bucureşti, 1912), Fluturii. Comedie în versuri (Bucureşti, 1914)