Lovinescu Eugen

Critic literar, prozator şi dramaturg. După o licenţă în limbi clasice la Universitatea din Bucureşti (1903), devine profesor de liceu. Doctorat în Litere în Franţa (1909). Debut absolut în suplimentul literar al Adevărului (1904); activitate publicistică susţinută: foiletoane în ziarul Epoca (1904-1906; au fost publicate în vol. Paşi pe nisip), colaborări la Convorbiri literare, Viaţa românească, Convorbiri critice etc. Interesat de literatura română clasică, scrie monografii consacrate lui Gr. Alexandrescu, Gh. Asachi, Costache Negruzzi. După primul război mondial, va dobîndi în critica literară o autoritate comparabilă numai cu aceea a lui Titu Maiorescu; creator de şcoală şi de opinie, descoperitor de talente, studiile sale reaşează analiza operelor literare pe terenul autonomiei esteticului, fără a refuza, cu toate acestea, un “spirit al veacului” (saeculum), ca şi contribuţia factorilor istorici la configurarea fenomenului literar

Paşi pe nisip (Fălticeni, 1906), De peste prag, dramă în trei acte (Ploieşti, 1906), Nuvele (Bucureşti, 1907), Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire (Paris, 1909), Les voyageurs français en Grèce au XIXe siècle (Paris, 1909), Critice, I-II (Bucureşti, 1909-1910), Gr. Alexandrescu. Viaţa şi opera lui (Bucureşti, 1910), Scenete şi fantezii (Bucureşti, 1911), Costache Negruzzi. Viaţa şi opera lui (Bucureşti, 1913), Aripa morţii, roman (Bucureşti, 1913).

Gr. Alexandrescu. Viaţa şi opera lui (fragment)